10. Te rog, să îi facem o cămăruţă pe zid; şi să îi punem acolo un pat şi o masă şi un scaun şi un sfeşnic; şi va fi, când vine la noi, că se va abate pe acolo.
11. Şi s-a întâmplat într-o zi, că el a venit pe acolo şi s-a abătut pe la cameră şi s-a culcat acolo.
12. Şi el i-a spus lui Ghehazi, servitorul său: Cheamă pe sunamita aceasta. Şi după ce a chemat-o, ea a stat în picioare înaintea lui.
13. Iar el i-a zis: Spune-i acum femeii: Iată, tu te-ai îngrijit de noi cu toată această grijă; ce este de făcut pentru tine? Doreşti să se vorbească pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii? Iar ea a răspuns: Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.
14. Iar el a zis: Ce este de făcut atunci pentru ea? Şi Ghehazi a răspuns: Cu adevărat ea nu are copil şi soţul ei este bătrân.
15. Iar el a spus: Cheam-o. Şi după ce el a chemat-o, ea a stat în picioare la uşă.
16. Şi el a zis: Cam pe timpul acesta, conform cu timpul vieţii, tu vei îmbrăţişa un fiu. Şi ea a spus: Nu, domnul meu, tu om al lui Dumnezeu, nu minţii pe roaba ta.
17. Şi femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu la acel timp pe care i-l spusese Elisei, conform cu timpul vieţii.
18. Şi când copilul a crescut, s-a întâmplat într-o zi, că a ieşit la tatăl său la secerători.
19. Şi el a spus tatălui său: Capul meu, capul meu. Iar el a zis unui tânăr: Du-l la mama lui.
20. Şi după ce l-a luat şi l-a dus la mama lui, el a şezut pe genunchii ei până la amiază şi apoi a murit.
21. Şi ea s-a urcat şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu şi a închis uşa după el şi a plecat.
22. Şi a chemat la ea pe soţul ei şi a spus: Trimite-mi, te rog, pe unul dintre tineri şi unul dintre măgari, ca să alerg la omul lui Dumnezeu şi să mă întorc.
23. Şi el a spus: Pentru ce doreşti să te duci la el astăzi? Nu este nici lună nouă, nici sabat. Şi ea a zis: Va fi bine.