20. Şi Domnul a respins toată sămânţa lui Israel şi i-a chinuit şi i-a dat în mâna prădătorilor, până i-a aruncat dinaintea feţei sale.
21. Pentru că a rupt pe Israel de la casa lui David; şi ei l-au făcut pe Ieroboam, fiul lui Nebat, împărat; şi Ieroboam a mânat pe Israel de la a-l urma pe Domnul şi i-a făcut să păcătuiască un mare păcat.
22. Deoarece copiii lui Israel au umblat în toate păcatele pe care Ieroboam le-a făcut; ei nu s-au depărtat de ele;
23. Până când Domnul a îndepărtat pe Israel dinaintea feţei sale, precum spusese prin toţi servitorii săi, profeţii. Astfel a fost Israel dus din propria lor ţară în Asiria până în această zi.
24. Şi împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon şi de la Cuta şi de la Ava şi de la Hamat şi de la Sefarvaim şi i-a pus în cetăţile Samariei, în locul copiilor lui Israel; şi ei au stăpânit Samaria şi au locuit în cetăţile ei.
25. Şi astfel a fost la începutul locuirii lor acolo, că ei nu se temeau de Domnul; de aceea Domnul a trimis lei printre ei, care au omorât pe unii dintre ei.
26. Pentru aceea i-au vorbit împăratului Asiriei, spunând: Naţiunile pe care le-ai îndepărtat şi le-ai pus în cetăţile Samariei, nu cunosc obiceiul Dumnezeului ţării; de aceea el a trimis lei printre ei şi, iată, îi ucid, pentru că nu cunosc obiceiul Dumnezeului ţării.
27. Atunci împăratul Asiriei a poruncit, spunând: Duceţi acolo pe unul dintre preoţii pe care i-aţi adus de acolo; şi ei să meargă şi să locuiască acolo şi el să îi înveţe obiceiul Dumnezeului ţării.
28. Atunci unul dintre preoţii pe care îi duseseră din Samaria a venit şi a locuit în Betel şi i-a învăţat cum să se teamă de Domnul.
29. Totuşi, fiecare naţiune şi-a făcut dumnezeii săi şi i-a pus în casele înălţimilor pe care samaritenii le făcuseră, fiecare naţiune în cetăţile unde locuia.
30. Şi oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, şi oamenii din Cut au făcut pe Nergal, şi oamenii din Hamat au făcut pe Aşima,
31. Şi aviţii au făcut pe Nibhaz şi pe Tartac, şi sefarviţii au ars pe copiii lor în foc lui Adramelec şi lui Anamelec, dumnezeii sefarviţilor.
32. Astfel, ei s-au temut de Domnul şi şi-au făcut din oamenii cei mai de jos preoţi ai înălţimilor, care sacrificau pentru ei în casele înălţimilor.
33. S-au temut de Domnul şi au servit propriilor lor dumnezei, după obiceiul naţiunilor pe care le duseseră de aici.
34. Până în această zi ei fac după obiceiurile dinainte; nu se tem de Domnul, nici nu fac după statutele lor, sau după rânduielile lor, sau după legea şi porunca pe care Domnul a poruncit-o copiilor lui Iacob, pe care l-a numit Israel.
35. Cu care Domnul făcuse un legământ şi le poruncise, spunând: Să nu vă temeţi de alţi dumnezei şi să nu vă prosternaţi lor, nici să nu le serviţi, nici să nu le sacrificaţi;
36. Ci de Domnul, care v-a scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu un braţ întins, de el să vă temeţi şi lui să vă închinaţi şi lui să îi sacrificaţi.