14. Cine a fost în stare, printre toţi dumnezeii acelor naţiuni pe care părinţii mei le-au nimicit în întregime, să elibereze poporul lui din mâna mea, încât Dumnezeul vostru să fie în stare să vă elibereze din mâna mea?
15. Şi acum nu lăsaţi pe Ezechia să vă înşele sau să vă convingă în acest fel, nici să nu îl credeţi, fiindcă niciun dumnezeu al vreunei naţiuni sau împărăţii nu a fost în stare să elibereze pe poporul său din mâna mea şi din mâna părinţilor mei, cu cât mai puţin Dumnezeul vostru vă va elibera din mâna mea!
16. Şi servitorii lui au vorbit şi mai mult împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva servitorului său, Ezechia.
17. El a scris de asemenea scrisori să defaime pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi să vorbească împotriva lui, spunând: Precum dumnezeii naţiunilor altor ţări nu au eliberat poporul lor din mâna mea, tot astfel Dumnezeul lui Ezechia nu va elibera pe poporul său din mâna mea.
18. Atunci au strigat cu voce tare în limba evreilor către poporul din Ierusalim care era pe zid, să îi înspăimânte şi să îi tulbure, ca să poată lua cetatea.
19. Şi au vorbit împotriva Dumnezeului Ierusalimului, ca împotriva dumnezeilor oamenilor pământului, cei făcuţi prin lucrarea mâinilor omului.
20. Şi din această cauză împăratul Ezechia şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, s-au rugat şi au strigat către cer.
21. Şi Domnul a trimis un înger, care a stârpit pe toţi războinicii viteji şi conducătorii şi căpeteniile din tabăra împăratului Asiriei. Astfel el s-a întors cu ruşine pe faţă în propria lui ţară. Şi când a intrat în casa dumnezeului său, cei care au ieşit din propriile lui adâncuri l-au ucis acolo cu sabia.
22. Astfel Domnul a salvat pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor celorlalţi şi i-a călăuzit de fiecare parte.
23. Şi mulţi au adus ofrande Domnului la Ierusalim şi daruri lui Ezechia, împăratul lui Iuda, astfel încât el a fost preamărit înaintea ochilor tuturor naţiunilor de atunci înainte.
24. În acele zile Ezechia era bolnav de moarte şi s-a rugat Domnului, iar el i-a vorbit şi i-a dat un semn.
25. Dar Ezechia nu a răsplătit conform bunătăţii făcute lui, fiindcă inima lui s-a înălţat; de aceea a fost furie asupra lui şi asupra lui Iuda şi Ierusalimului.
26. Totuşi Ezechia s-a umilit pentru mândria din inima lui, deopotrivă el şi locuitorii Ierusalimului, astfel încât furia Domnului nu a venit asupra lor în zilele lui Ezechia.
27. Şi Ezechia a avut foarte multe bogăţii şi onoare; şi şi-a făcut tezaure pentru argint şi pentru aur şi pentru pietre preţioase şi pentru mirodenii şi pentru scuturi şi pentru tot felul de bijuterii de dorit;
28. Depozite de asemenea pentru venitul din grâne şi vin şi untdelemn, şi iesle pentru tot felul de animale şi îngrădituri pentru turme.
29. Mai mult, şi-a făcut cetăţi şi averi de turme şi cirezi din abundenţă: fiindcă Dumnezeu i-a dat foarte multă bogăţie.