20. Şi Azaria, mai marele preot, şi toţi preoţii, s-au uitat la el şi, iată, era lepros pe frunte şi l-au grăbit să iasă afară de acolo, da, el însuşi s-a grăbit să iasă afară, pentru că Domnul l-a lovit.
21. Şi împăratul Ozia a fost un lepros până în ziua morţii lui şi a locuit într-o casă aparte, fiindcă era un lepros, căci a fost îndepărtat de la casa Domnului; şi Iotam, fiul său, a fost peste casa împăratului, judecând poporul ţării.
22. Şi restul faptelor lui Ozia, cele dintâi şi cele din urmă, le-a scris profetul Isaia, fiul lui Amoţ.
23. Astfel Ozia a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat cu părinţii lui în câmpul de înmormântare care aparţinea împăraţilor, fiindcă au spus: El este un lepros; şi Iotam, fiul său, a domnit în locul său.