7. Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Mai este un om, prin care am putea cerceta de la Domnul, dar îl urăsc, fiindcă niciodată nu îmi profeţeşte bine, ci întotdeauna rău: acesta este Micaia, fiul lui Imla. Şi Iosafat a spus: Să nu spună împăratul astfel.
8. Şi împăratul lui Israel a chemat pe unul dintre ofiţerii lui şi a spus: Adu repede pe Micaia, fiul lui Imla.
9. Şi împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, au şezut fiecare pe tronul lui, îmbrăcaţi în robele lor, şi au şezut într-un loc deschis, la intrarea porţii Samariei; şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor.
10. Şi Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse coarne de fier şi spunea: Astfel spune Domnul: Cu acestea tu vei împunge Siria până vor fi nimiciţi.
11. Şi toţi profeţii au profeţit astfel, spunând: Urcă-te la Ramot-Galaad şi prosperă, fiindcă Domnul îl va da în mâna împăratului.
12. Şi mesagerul care a mers să cheme pe Micaia i-a spus, zicând: Iată, cuvintele profeţilor vestesc bine împăratului o singură înţelegere; să fie cuvântul tău de aceea, te rog, ca al unuia dintre ei şi vorbeşte de bine.
13. Şi Micaia a spus: Precum Domnul trăieşte, ceea ce îmi spune Dumnezeul meu, voi vorbi aceea, negreşit.
14. Şi când a venit la împărat, împăratul i-a spus: Micaia, să mergem la Ramot-Galaad la bătălie, sau să aştept? Şi el a spus: Urcaţi-vă şi prosperaţi şi ei vor fi daţi în mâna voastră.
15. Şi împăratul i-a spus: De câte ori să te conjur că îmi spui doar adevărul în numele Domnului?
16. Atunci el a spus: Am văzut tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca oi care nu au păstor, şi Domnul a spus: Aceştia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare om la casa lui în pace.