3. Domnul mi s-a arătat din vechime, spunând: Da, te-am iubit cu o dragoste veşnică; de aceea cu bunătate iubitoare te-am atras.
4. Te voi zidi din nou şi tu vei fi zidită, fecioară a lui Israel; vei fi din nou împodobită cu tamburinele tale şi vei ieşi cu dansurile celor ce se veselesc.
5. Vei mai sădi vii pe munţii Samariei: cei ce sădesc vor sădi şi le vor mânca precum lucruri obişnuite.
6. Căci va fi o zi, când paznicii de pe muntele Efraim vor striga: Ridicaţi-vă şi să urcăm la Sion, la Domnul Dumnezeul nostru.
7. Căci astfel spune Domnul: Cântaţi cu veselie pentru Iacob şi strigaţi printre mai marii naţiunilor; vestiţi, lăudaţi şi spuneţi: Doamne, salvează poporul tău, rămăşiţa lui Israel.
8. Iată, îi voi aduce din ţara nordului şi îi voi aduna din ţinuturile pământului şi cu ei, pe orb şi pe şchiop, pe femeia însărcinată şi pe cea care suferă durerile naşterii, împreună: o mare adunare se va întoarce aici.
9. Ei vor veni cu plâns, şi cu cereri îi voi conduce; îi voi face să umble pe lângă râurile de ape, într-o cale dreaptă, pe care nu se vor poticni, pentru că eu sunt tată lui Israel; şi Efraim este întâiul meu născut.
10. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi naţiuni, şi faceţi-l cunoscut în insulele îndepărtate şi spuneţi: Cel care a împrăştiat pe Israel îl va aduna şi îl va păstra precum un păstor face cu turma sa.
11. Pentru că Domnul l-a răscumpărat pe Iacob şi l-a răscumpărat din mâna celui mai tare decât el.
12. De aceea vor veni şi vor cânta pe înălţimea Sionului şi vor curge împreună la bunătatea Domnului, la grâu şi la vin şi la untdelemn, şi la cei tineri din turmă şi din cireadă; şi sufletul lor va fi ca o grădină udată; şi ei nu se vor mai întrista vreodată.
13. Atunci se va bucura fecioara în dans, deopotrivă tinerii şi bătrânii împreună; fiindcă voi întoarce jalea lor în bucurie şi îi voi mângâia şi îi voi face să se bucure, întorcându-i din întristarea lor.
14. Şi voi sătura sufletul preoţilor cu grăsime şi poporul meu va fi săturat cu bunătatea mea, spune Domnul.
15. Astfel spune Domnul: O voce s-a auzit în Rama, tânguire şi plânset amar; Rahela plângea pentru copiii ei, refuzând să fie mângâiată, pentru copiii ei, pentru că nu mai erau.