6. Şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge în captivitate; şi tu vei veni în Babilon şi acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai profeţit minciuni.
7. Doamne, tu m-ai înşelat şi eu am fost înşelat; tu eşti mai tare decât mine şi ai învins; zilnic, eu sunt un lucru de râs, fiecare mă batjocoreşte.
8. Pentru că de când am vorbit, am strigat, am strigat violenţă şi pradă; căci cuvântul Domnului a fost făcut o ocară pentru mine şi, zilnic, un lucru de râs.
9. Atunci am spus: Nu voi aminti despre el, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Dar cuvântul lui a fost în inima mea ca un foc arzând, închis în oasele mele, şi am obosit purtându-l şi nu mai puteam.
10. Pentru că am auzit defăimarea multora, frică de fiecare parte. Vestiţi, spun ei, şi noi o vom vesti. Toţi cunoscuţii mei au căutat şchiopătarea mea, spunând: Poate că va fi ademenit şi îl vom învinge şi ne vom răzbuna pe el.
11. Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea persecutorii mei se vor poticni şi nu vor învinge; ei vor fi foarte ruşinaţi, pentru că nu vor prospera; dispreţuirea lor veşnică nu va fi niciodată uitată.
12. Dar, Doamne al oştirilor, tu care încerci pe cel drept şi vezi rărunchii şi inima, lasă-mă să văd răzbunarea ta asupra lor, pentru că ţie ţi-am arătat cauza mea.