18. Şi acum ce ai tu a face pe calea Egiptului, să bei apele din Şihor? Sau ce ai tu a face pe calea Asiriei, să bei apele râului?
19. Propria ta stricăciune te va corecta şi decăderile tale te vor mustra; să ştii de aceea şi vezi că este un rău şi amar că l-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău şi că frica mea nu este în tine, spune Domnul Dumnezeul oştirilor.
20. Pentru că din vechime ţi-am rupt jugul şi ţi-am rupt legăturile; iar tu ai spus: Nu voi călca legea; când pe fiecare deal înalt şi sub fiecare copac verde te plimbi, curvind.
21. Totuşi eu te sădisem ca viţă nobilă, o sămânţă cu totul bună; cum atunci te-ai schimbat faţă de mine în planta stricată a unei viţe străine?
22. Căci chiar dacă te-ai spăla cu silitră şi ai folosi mult săpun, totuşi nelegiuirea ta este însemnată înaintea mea, spune Domnul Dumnezeu.
23. Cum poţi spune: Nu sunt întinată, nu am mers după Baali? Priveşte-ţi calea în vale, cunoaşte ce ai făcut: tu eşti o dromaderă iute care îşi încrucişează căile;
24. Măgăriţă sălbatică obişnuită cu pustia, care adulmecă vântul după plăcerea ei; cine o abate în aprinderea ei? Toţi cei care o caută nu se vor obosi; o vor găsi în luna ei.
25. Fereşte-ţi piciorul de la a fi desculţ şi gâtul tău de la sete; dar tu ai spus: Nu este speranţă, nu, pentru că am iubit străini şi după ei voi merge.
26. Precum hoţul se ruşinează când este găsit, tot astfel se ruşinează casa lui Israel: ei, împăraţii lor, prinţii lor şi preoţii lor şi profeţii lor,