13. Căci poporul meu a făcut două rele; m-au părăsit, izvorul apelor vii şi şi-au săpat fântâni, fântâni crăpate, care nu pot ţine apă.
14. Este Israel un servitor? Este el un sclav născut în casă? De ce este el jefuit?
15. Leii tineri au răcnit împotriva lui, şi au strigat şi i-au risipit ţara; cetăţile lui sunt arse şi fără locuitori.
16. De asemenea copiii lui Nof şi ai lui Tahpanes ţi-au spart creştetul capului.
17. Nu ţi-ai făcut singur aceasta, în aceea că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, în timp ce el te conducea pe cale?
18. Şi acum ce ai tu a face pe calea Egiptului, să bei apele din Şihor? Sau ce ai tu a face pe calea Asiriei, să bei apele râului?
19. Propria ta stricăciune te va corecta şi decăderile tale te vor mustra; să ştii de aceea şi vezi că este un rău şi amar că l-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău şi că frica mea nu este în tine, spune Domnul Dumnezeul oştirilor.
20. Pentru că din vechime ţi-am rupt jugul şi ţi-am rupt legăturile; iar tu ai spus: Nu voi călca legea; când pe fiecare deal înalt şi sub fiecare copac verde te plimbi, curvind.
21. Totuşi eu te sădisem ca viţă nobilă, o sămânţă cu totul bună; cum atunci te-ai schimbat faţă de mine în planta stricată a unei viţe străine?
22. Căci chiar dacă te-ai spăla cu silitră şi ai folosi mult săpun, totuşi nelegiuirea ta este însemnată înaintea mea, spune Domnul Dumnezeu.
23. Cum poţi spune: Nu sunt întinată, nu am mers după Baali? Priveşte-ţi calea în vale, cunoaşte ce ai făcut: tu eşti o dromaderă iute care îşi încrucişează căile;
24. Măgăriţă sălbatică obişnuită cu pustia, care adulmecă vântul după plăcerea ei; cine o abate în aprinderea ei? Toţi cei care o caută nu se vor obosi; o vor găsi în luna ei.
25. Fereşte-ţi piciorul de la a fi desculţ şi gâtul tău de la sete; dar tu ai spus: Nu este speranţă, nu, pentru că am iubit străini şi după ei voi merge.