6. Deoarece nu este nimeni asemenea ţie, Doamne; tu eşti mare şi numele tău este mare în putere.
7. Cine nu s-ar teme de tine, Împărate al naţiunilor? Pentru că ţie ţi se cuvine teama; deoarece printre toţi înţelepţii naţiunilor şi în toate împărăţiile lor, nu este nimeni asemenea ţie.
8. Dar ei sunt cu toţii neghiobi şi nebuni; trunchiul este o doctrină a deşertăciunilor.
9. Argintul întins în plăci este adus din Tarsis şi aurul din Ufaz, lucrarea meşteşugarului şi a mâinilor topitorului; albastru şi purpuriu este îmbrăcămintea lor; toate sunt lucrarea celor iscusiţi.
10. Dar Domnul este adevăratul Dumnezeu, el este Dumnezeul cel viu şi un împărat veşnic; la furia lui pământul se va cutremura şi naţiunile nu vor fi în stare să suporte indignarea lui.
11. Astfel să le spuneţi: Dumnezeii care nu au făcut cerurile şi pământul, ei, chiar ei, vor pieri de pe pământ şi de sub aceste ceruri.
12. El a făcut pământul prin puterea lui, el a întemeiat lumea prin înţelepciunea lui şi a întins cerurile prin discernământul lui.
13. Când îşi înalţă vocea, o mulţime de ape sunt în ceruri, şi el face aburii să se înalţe de la marginile pământului; el face fulgere împreună cu ploaia şi scoate vântul din tezaurele lui.
14. Fiecare este neghiob în cunoaştere; fiecare topitor este încurcat de chipul cioplit; căci chipul lui turnat este falsitate şi nu este suflare în ele.
15. Sunt deşertăciune şi lucrarea înşelătoriilor; vor pieri în timpul cercetării lor.
16. Partea lui Iacob nu este ca ei, pentru că el este făuritorul a toate lucrurile; şi Israel este toiagul moştenirii lui: Domnul oştirilor este numele lui.
17. Strânge-ţi lucrurile tale din ţară, locuitor al fortăreţei.
18. Pentru că astfel spune Domnul: Iată, de data aceasta voi azvârli pe locuitorii ţării şi îi voi strâmtora, ca ei să afle cum este.
19. Vai mie din cauza vătămării mele! Rana mea este apăsătoare; dar eu am spus: Cu adevărat aceasta este o durere şi trebuie să o sufăr.
20. Cortul meu este prădat şi toate frânghiile mele sunt rupte; copiii mei au ieşit de la mine şi nu mai sunt; nu mai este nimeni să îmi întindă cortul şi să îmi ridice perdele.
21. Pentru că păstorii au devenit neghiobi şi nu l-au căutat pe Domnul; de aceea nu vor prospera şi toate turmele lor vor fi împrăştiate.
22. Iată, zgomotul unui zvon a venit şi o mare răscoală din ţara de nord, ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu şi o vizuină de dragoni.
23. Doamne, ştiu că nu în om este calea sa; nu ţine de omul care umblă să îşi îndrepte paşii săi.
24. Corectează-mă, Doamne, dar cu judecată, nu în mânia ta, ca nu cumva să mă nimiceşti.
25. Toarnă-ţi furia asupra păgânilor care nu te cunosc şi asupra familiilor care nu cheamă numele tău, pentru că l-au mâncat pe Iacob şi l-au înghiţit şi l-au mistuit şi i-au pustiit locuinţa.