1. Fraţii mei, nu fiţi mulţi învăţători, ştiind că vom primi condamnarea mai mare.
2. Fiindcă toţi ne poticnim în multe. Dacă cineva nu se poticneşte în cuvânt, el este un om desăvârşit, în stare să îşi înfrâneze, de asemenea, tot trupul.
3. Iată, punem frâie în gurile cailor, ca să asculte de noi şi le conducem tot trupul.
4. Iată, şi corăbiile, oricât de mari ar fi şi purtate sub vânturi violente, totuşi sunt conduse cu o cârmă foarte mică, oriîncotro doreşte cârmaciul.
5. Astfel şi limba este un membru mic şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce lucru mare aprinde!
6. Şi limba este un foc, o lume a nedreptăţii; astfel este limba printre membrele noastre; întinează tot trupul şi aprinde cursul naturii; şi este aprinsă de iad.
7. Căci fiecare gen de fiare şi de păsări şi de şerpi şi de lucruri din mare, se îmblânzeşte şi a fost îmblânzit de omenire,
8. Dar limba, niciun om nu o poate îmblânzi; este un rău de nestăpânit, plină de otravă mortală.