1. O rugăciune a profetului Habacuc, un poem.
2. Doamne, am auzit vorbirea ta şi m-am înspăimântat; Doamne, înviorează-ţi lucrarea în mijlocul anilor, fă-o cunoscută în mijlocul anilor; în furie, aminteşte-ţi mila.
3. Dumnezeu a venit din Teman şi Cel Sfânt din muntele Paran. Selah. Gloria lui a acoperit cerurile şi pământul era plin de lauda lui.
4. Şi strălucirea lui era ca lumina; el avea coarne ieşind din mâna lui şi acolo era ascunderea puterii lui.
5. Înaintea lui mergea ciuma şi cărbuni aprinşi mergeau înaintea picioarelor lui.
6. El a stat în picioare şi a măsurat pământul, el a privit şi a tulburat naţiunile; şi munţii veşnici au fost împrăştiaţi, dealurile străvechi s-au plecat; căile lui sunt veşnice.
7. Am văzut corturile Cuşanului în nenorocire, şi perdelele ţării lui Madian au tremurat.
8. L-au nemulţumit râurile pe Domnul? S-a aprins mânia ta împotriva râurilor? S-a aprins furia ta împotriva mării, încât ai călărit pe caii tăi şi te-ai urcat în carele salvării tale?
9. Arcul tău a fost dezgolit de tot, chiar cuvântul tău, conform jurămintelor triburilor. Selah. Tu ai despicat pământul cu râuri.