3. Şi Domnul i-a spus lui Iacob: Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi la rudele tale; şi eu voi fi cu tine.
4. Şi Iacob a trimis şi a chemat pe Rahela şi Leea la câmp, la turma sa,
5. Şi le-a spus: Văd înfăţişarea tatălui vostru, că aceasta nu mai este faţă de mine ca înainte; dar Dumnezeul părinţilor mei a fost cu mine.
6. Şi voi ştiţi că eu, cu toată puterea mea, am servit pe tatăl vostru.
7. Şi tatăl vostru m-a înşelat şi a schimbat plăţile mele de zece ori; dar Dumnezeu nu i-a permis să mă vatăme.
8. Dacă el a spus astfel: Cele pestriţe vor fi plăţile tale; atunci toate vitele au născut pestriţe; şi dacă el a spus astfel: Cele vărgate vor fi plata ta; atunci toate vitele au născut vărgate.
9. Astfel Dumnezeu a luat vitele tatălui vostru şi mi le-a dat mie.
10. Şi s-a întâmplat în acel timp, când vitele zămisleau, că mi-am ridicat ochii şi am văzut într-un vis şi, iată, berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi.
11. Şi îngerul lui Dumnezeu mi-a vorbit într-un vis, spunând: Iacob; iar eu am spus: Iată-mă.
12. Şi a spus: Ridică-ţi acum ochii şi vezi, toţi berbecii care sar pe vite sunt vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi, pentru că am văzut tot ceea ce Laban îţi face.
13. Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns stâlpul şi unde mi-ai făcut o promisiune; acum ridică-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în ţara rudelor tale.
14. Şi Rahela şi Leea au răspuns şi i-au zis: Este totuşi vreo parte sau moştenire pentru noi în casa tatălui nostru?
15. Nu suntem socotite de el ca străine? Căci ne-a vândut şi ne-a mâncat în întregime şi banii.
16. Pentru că toată bogăţia pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri, acum aşadar, fă orice ţi-a spus Dumnezeu.
17. Atunci Iacob s-a ridicat şi a aşezat pe fiii săi şi pe soţiile sale pe cămile;
18. Şi a dus toate vitele sale şi toate bunurile sale pe care le dobândise, vitele agoniselii sale, pe care le dobândise în Padanaram, pentru a merge la Isaac, tatăl său, în ţara lui Canaan.