3. Şi au spus unul altuia: Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine. Şi au avut cărămidă ca piatră şi smoală au avut ca mortar.
4. Şi au spus: Haidem să ne zidim o cetate şi un turn, al cărui vârf să ajungă până la cer; şi să ne facem un nume, ca nu cumva să fim împrăştiaţi pretutindeni pe faţa întregului pământ.
5. Şi Domnul a coborât să vadă cetatea şi turnul, pe care copiii oamenilor le-au zidit.
6. Şi Domnul a spus: Iată, poporul este unul şi ei toţi au o singură limbă şi au început să facă aceasta, şi acum nimic nu îi va opri din ceea ce au de gând să facă.
7. Haidem să coborâm, şi acolo să le încurcăm limba, ca ei să nu mai înţeleagă vorbirea unuia către celălalt.
8. Astfel Domnul i-a împrăştiat pretutindeni de acolo, peste faţa întregului pământ; şi au încetat a zidi cetatea.
9. De aceea i s-a pus numele Babel, pentru că acolo Domnul a încurcat limba întregului pământ; şi de acolo Domnul i-a împrăştiat peste faţa întregului pământ.
10. Acestea sunt generaţiile lui Sem: Sem era în vârstă de o sută de ani şi a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop;
11. Şi Sem a trăit, după ce a născut pe Arpacşad, cinci sute de ani; şi a născut fii şi fiice.
12. Şi Arpacşad a trăit treizeci şi cinci de ani şi a născut pe Şelah;