47. Iar Solomon i-a zidit o casă.
48. Totuşi, cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini; după cum spune profetul:
49. Cerul este tronul meu şi pământul este sprijinul piciorului meu; ce casă îmi veţi zidi, spune Domnul; sau care este locul odihnei mele?
50. Nu a făcut mâna mea toate acestea?
51. Voi, îndărătnici şi necircumcişi în inimă şi urechi, voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt; ca părinţii voştri, aşa şi voi.
52. Pe care din profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au arătat mai dinainte despre venirea Celui Drept; căruia i-aţi fost voi acum trădători şi ucigaşi;
53. Care aţi primit legea prin mijlocirea îngerilor şi nu aţi păzit-o.
54. Când au auzit ei acestea, îi tăia în inimă şi scrâşneau din dinţi asupra lui.
55. Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, se uita cu atenţie în cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu,
56. Şi a spus: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.
57. Atunci au strigat cu voce tare şi şi-au astupat urechile, şi într-un gând au alergat asupra lui;
58. Şi l-au scos din cetate şi l-au împroşcat cu pietre; şi martorii şi-au pus hainele jos la picioarele unui tânăr, al cărui nume era Saul.
59. Şi l-au împroşcat cu pietre pe Ştefan, care chema pe Dumnezeu şi spunea: Doamne Isuse, primeşte duhul meu.
60. Şi, îngenunchind, a strigat cu voce tare: Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta. Şi, spunând aceasta, a adormit.