4. Şi Petru, uitându-se cu atenţie la el, împreună cu Ioan, a spus: Uită-te la noi.
5. Iar el s-a uitat atent la ei, aşteptând să primească ceva de la ei.
6. Atunci Petru a spus: Argint şi aur eu nu am; dar ceea ce am îţi dau; în numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă.
7. Şi l-a luat de mâna dreaptă şi l-a ridicat; şi îndată picioarele lui şi încheieturile gleznelor s-au întărit.
8. Şi, sărind, a stat pe picioare şi a umblat şi a intrat în templu cu ei, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu.
9. Şi toţi oamenii l-au văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu;
10. Şi l-au recunoscut că era cel care şedea pentru milostenii la poarta Frumoasă a templului; şi au fost umpluţi de mirare şi uimire la ceea ce i s-a întâmplat.
11. Şi pe când ologul care fusese vindecat se ţinea de Petru şi Ioan, tot poporul alerga împreună la ei în porticul numit al lui Solomon, minunându-se tare.
12. Şi când a văzut Petru, a răspuns poporului: Bărbaţi israeliţi, de ce vă minunaţi de aceasta? Sau de ce priviţi cu atenţie la noi, ca şi cum prin propria noastră putere sau sfinţenie l-am făcut să umble?
13. Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri, l-a glorificat pe Fiul său Isus; pe care voi l-aţi trădat şi l-aţi negat în prezenţa lui Pilat, când el era hotărât să îi dea drumul.
14. Dar voi l-aţi negat pe Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vă fie dat un ucigaş;
15. Şi l-aţi ucis pe Prinţul vieţii, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morţi; pentru care noi suntem martori.