3. Cerând o favoare împotriva lui, ca să trimită după el la Ierusalim, pregătind o cursă pe drum să îl ucidă.
4. Dar Festus a răspuns că Pavel ar trebui ţinut în Cezareea şi că el însuşi intenţionează să plece curând într-acolo.
5. De aceea a spus: Aceia dintre voi care pot, să se coboare cu mine şi să îl acuze pe acest bărbat, dacă este ceva rău în el.
6. Şi după ce a rămas mai mult de zece zile printre ei, a coborât la Cezareea; şi a doua zi, şezând pe scaunul de judecată, a poruncit să fie adus Pavel.
7. Şi după ce a venit el, iudeii care au coborât de la Ierusalim au stat în picioare împrejur şi au adus plângeri multe şi grele împotriva lui Pavel, pe care nu au fost în stare să le dovedească.
8. În timp ce el se apăra: Nu am păcătuit deloc, nici împotriva legii iudeilor, nici împotriva templului, nici chiar împotriva Cezarului.
9. Dar Festus, voind să facă o favoare iudeilor, i-a răspuns lui Pavel şi a zis: Eşti de acord să urci la Ierusalim şi acolo să fii judecat despre acestea înaintea mea?
10. Atunci Pavel a spus: Stau în picioare la scaunul de judecată al Cezarului, unde ar trebui să fiu judecat; nu am făcut nimic rău iudeilor, aşa cum ştii foarte bine.
11. Dar dacă sunt nedrept, sau am făcut ceva demn de moarte, nu mă feresc să mor; dar dacă nu este nimic din acestea de care ei mă acuză, nimeni nu mă poate da lor. Apelez la Cezar.
12. Atunci Festus, după ce a stat de vorbă cu consiliul, a răspuns: La Cezar ai apelat? La Cezar vei merge.
13. Iar după câteva zile, împăratul Agripa şi Bernice au venit la Cezareea să îl salute pe Festus.
14. Iar după ce au rămas acolo multe zile, Festus a prezentat împăratului cele ale lui Pavel, spunând: Este aici un anumit bărbat lăsat în lanţuri de Felix;
15. Despre care, când am fost eu la Ierusalim, preoţii de seamă şi bătrânii iudeilor mi-au făcut cunoscut, cerând judecată împotriva lui.
16. Acestora le-am răspuns: Nu este obiceiul romanilor să dea la moarte pe niciun om, înainte ca cel care este acuzat să fie faţă în faţă cu acuzatorii şi să aibă ocazia să se apere referitor la acuzaţia adusă împotriva lui.
17. De aceea când au venit aici, fără nicio întârziere, a doua zi am şezut pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus bărbatul.
18. Împotriva căruia acuzatorii, după ce au stat în picioare, nu au adus nicio acuzaţie din acelea pe care le presupuneam eu;