5. Astfel şi înaltul preot îmi aduce mărturie şi toată adunarea bătrânilor, de la care am şi primit scrisori pentru fraţi şi m-am dus la Damasc să îi aduc pe cei de acolo legaţi, la Ierusalim, pentru a fi pedepsiţi.
6. Dar s-a întâmplat, în călătoria şi apropierea mea de Damasc, că pe la prânz, dintr-o dată a strălucit din cer o lumină mare în jurul meu.
7. Şi am căzut la pământ şi am auzit o voce, spunându-mi: Saule, Saule, pentru ce mă persecuţi?
8. Şi eu am răspuns: Cine eşti tu, Doamne? Iar el mi-a spus: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu îl persecuţi.
9. Iar cei ce erau cu mine au văzut într-adevăr lumina şi li s-a făcut teamă; dar nu înţelegeau vocea celui ce îmi vorbea.
10. Iar eu am spus: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi-a spus: Scoală-te şi du-te în Damasc; şi acolo ţi se va spune despre toate câte îţi sunt rânduite să le faci.
11. Şi în timp ce nu vedeam de gloria acelei lumini, fiind condus de mână de cei ce erau cu mine, am intrat în Damasc.
12. Iar unul, Anania, un bărbat evlavios conform legii, având mărturie bună de la toţi iudeii care locuiau acolo,
13. A venit la mine şi a stat în picioare şi mi-a spus: Frate Saul, primeşte vedere. Şi eu, în aceeaşi oră, am privit în sus spre el.
14. Iar el a spus: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales, ca să cunoşti voia lui şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi vocea gurii lui.
15. Pentru că îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor, despre ce ai văzut şi auzit.
16. Şi acum, de ce întârzii? Scoală-te şi botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Domnului.
17. Şi s-a întâmplat că, după ce eu am revenit la Ierusalim, tocmai când mă rugam în templu, eu am fost în extaz;