28. Strigând: Bărbaţi israeliţi, ajutor! Acesta este omul care învaţă pretutindeni pe toţi împotriva poporului şi legii şi acestui loc; şi mai mult, a adus şi greci la templu şi a profanat acest loc sfânt.
29. (Fiindcă, mai înainte, îl văzuseră cu el în cetate pe Trofim, un efesean pe care presupuneau că Pavel l-a adus în templu.)
30. Şi toată cetatea s-a pus în mişcare şi poporul fugea să se adune; şi l-au luat pe Pavel şi l-au târât afară din templu; şi îndată uşile au fost închise.
31. Şi pe când căutau să îl ucidă, a urcat vestea la căpetenia cohortei că tot Ierusalimul era întărâtat;
32. Acesta îndată a luat soldaţi şi centurioni şi a fugit jos la ei; şi când au văzut pe căpetenie şi pe soldaţi, au încetat să îl bată pe Pavel.
33. Atunci, căpetenia s-a apropiat şi l-a luat, şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri; şi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34. Şi în mulţime unii strigau ceva şi alţii altceva; şi, neputând să ştie ceva sigur din cauza tumultului, a poruncit să îl ducă în fortăreaţă.
35. Şi când a ajuns pe trepte, a fost astfel: că era purtat de soldaţi din cauza violenţei poporului.
36. Fiindcă mulţimea poporului îl urmărea, strigând: Luaţi-l!
37. Şi pe când Pavel urma să fie dus în fortăreaţă, a spus căpeteniei: Îmi este permis să îţi spun ceva? Iar el a spus: Vorbești greceşte?
38. Nu eşti tu atunci acel egiptean, care înainte de aceste zile a făcut tulburare şi a condus afară în pustie patru mii de bărbaţi care erau asasini?
39. Iar Pavel a spus: Eu sunt un om, iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate; şi, te implor, permite-mi să vorbesc poporului.
40. Şi după ce i-a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn poporului cu mâna. Iar după ce s-a făcut mare tăcere, le-a vorbit în limba ebraică, spunând: