24. Acesta, primind o astfel de poruncă, i-a aruncat în închisoarea interioară şi le-a strâns picioarele în butuci.
25. Şi la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau laude lui Dumnezeu; şi prizonierii îi auzeau.
26. Şi dintr-odată a fost un cutremur mare, aşa încât s-au zguduit temeliile închisorii; şi îndată, toate uşile s-au deschis şi legăturile fiecăruia s-au dezlegat.
27. Şi temnicerul, trezindu-se din somnul său şi văzând uşile închisorii deschise, a scos sabia şi avea de gând să se omoare, presupunând că prizonierii fugiseră.
28. Dar Pavel a strigat cu voce tare, spunând: Nu îţi face niciun rău; fiindcă toţi suntem aici.
29. Atunci el a cerut o lumină şi s-a repezit înăuntru şi a venit tremurând şi a căzut înaintea lui Pavel şi Sila.
30. Şi i-a dus afară şi a spus: Domnilor, ce trebuie să fac pentru a fi salvat?
31. Iar ei au spus: Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi salvat tu şi casa ta.
32. Şi i-au vorbit cuvântul Domnului, lui şi tuturor care erau în casa lui.
33. Şi el i-a luat în aceeaşi oră a nopţii şi le-a spălat loviturile; şi îndată a fost botezat, el şi toţi ai lui.
34. Şi după ce i-a dus în casa lui, le-a pus mâncare înainte şi s-a bucurat, crezând în Dumnezeu cu toată casa lui.
35. Şi după ce s-a făcut ziuă, magistraţii au trimis lictorii, spunând: Lăsaţi pe aceşti oameni să plece.
36. Şi temnicerul a spus cuvintele acestea lui Pavel: Magistraţii au trimis să vă las să plecaţi; acum aşadar, plecaţi şi mergeţi în pace.
37. Dar Pavel le-a spus: Ne-au bătut în public, necondamnaţi, romani fiind, şi ne-au aruncat în închisoare; şi acum ne scot pe ascuns? Nici vorbă; ci să vină ei înşişi pentru a ne conduce afară.
38. Şi lictorii au spus aceste vorbe magistraţilor; şi s-au temut când au auzit că sunt romani.
39. Şi au venit şi îi implorau; şi i-au condus afară şi îi rugau să plece din cetate.
40. Şi au ieşit din închisoare şi au intrat la Lidia; şi după ce i-au văzut pe fraţi, i-au mângâiat şi au plecat.