17. Dar dacă dă un dar din moştenirea sa unuia dintre servitorii săi, atunci acesta să fie al lui până în anul libertăţii; după aceasta să se întoarcă la prinţ; dar moştenirea lui să fie a fiilor săi pentru ei.
18. Mai mult, prinţul să nu ia din moştenirea poporului prin oprimare, pentru a-i alunga din stăpânirea lor, ci să dea fiilor săi moştenire din propria lui stăpânire, ca poporul meu să nu fie împrăştiat fiecare om din stăpânirea lui.
19. După aceea m-a dus prin intrarea care era în latura porţii, în camerele sfinte ale preoţilor, care dau spre nord; şi, iată, era un loc pe cele două laturi spre vest.
20. Apoi mi-a spus: Acesta este locul unde preoţii vor fierbe ofranda pentru fărădelege şi ofranda pentru păcat, unde vor coace darul de mâncare; ca să nu le ducă afară în curtea exterioară, pentru a sfinţi poporul.