21. Şi s-a întâmplat în al doisprezecelea an al captivităţii noastre, în luna a zecea, în a cincea zi a lunii, că unul care scăpase din Ierusalim a venit la mine, spunând: Cetatea este lovită.
22. Şi, mâna Domnului fusese asupra mea seara, mai înainte ca cel care scăpase să vină, şi îmi deschisese gura, până când a venit el la mine dimineaţa; şi gura îmi era deschisă şi nu mai eram mut.
23. Atunci cuvântul Domnului a venit la mine, spunând:
24. Fiu al omului, cei care locuiesc acele risipituri din ţara lui Israel, vorbesc, spunând: Avraam a fost unul singur şi el a moştenit ţara; dar noi suntem mulţi; ţara ne este dată ca moştenire.
25. Pentru aceea spune-le: Astfel spune Domnul Dumnezeu: Voi mâncaţi cu sânge şi vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge; şi să stăpâniţi voi ţara?