15. Atunci ofiţerii copiilor lui Israel au venit şi au strigat la Faraon, spunând: Pentru ce te porţi astfel cu servitorii tăi?
16. Nu este dat niciun pai servitorilor tăi şi ne spun: Faceţi cărămizi! Şi, iată, servitorii tăi sunt bătuţi; dar vina este în propriul tău popor.
17. Dar el a spus: Voi sunteţi leneşi, sunteţi leneşi; de aceea spuneţi: Lasă-ne să mergem şi să sacrificăm Domnului.
18. Duceţi-vă acum şi lucraţi; căci nu vi se va da niciun pai, totuşi veţi da acelaşi număr de cărămizi.
19. Şi ofiţerii copiilor lui Israel au văzut că erau într-o situaţie rea, după ce s-a spus: Nu veţi micşora nimic din sarcina voastră zilnică de cărămizi.
20. Şi l-au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care stăteau în picioare pe cale, pe când veneau de la Faraon,
21. Şi le-au spus: Domnul să privească spre voi şi să judece; fiindcă aţi făcut mirosul nostru să fie detestat în ochii lui Faraon şi în ochii servitorilor săi, să pună o sabie în mâna lor pentru a ne ucide.
22. Şi Moise s-a întors la Domnul şi a spus: Doamne, pentru ce te-ai purtat atât de rău cu acest popor? De ce oare m-ai trimis?
23. Căci de când am venit la Faraon să vorbesc în numele tău, el a făcut rău acestui popor; şi nu ai eliberat nicidecum pe poporul tău.