1. Şi după aceea Moise şi Aaron au intrat şi au spus lui Faraon: Astfel spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi ţină o sărbătoare în pustie.
2. Şi Faraon a spus: Cine este Domnul, ca să ascult de vocea lui pentru a lăsa pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe Domnul, nici nu voi lăsa pe Israel să plece.
3. Iar ei au spus: Dumnezeul evreilor s-a întâlnit cu noi; lasă-ne să mergem, te rugăm, într-o călătorie de trei zile în deşert şi să sacrificăm Domnului Dumnezeul nostru, ca nu cumva el să cadă asupra noastră cu ciumă sau cu sabie.
4. Şi împăratul Egiptului le-a spus: Moise şi Aaron, de ce eliberaţi poporul de la muncile lui? Mergeţi la poverile voastre.
5. Şi Faraon a spus: Iată, poporul ţării, acum ei sunt mulţi şi îi faceţi să se odihnească de poverile lor.
6. Şi Faraon a poruncit în aceeaşi zi asupritorilor poporului şi ofiţerilor lor, spunând:
7. Să nu mai daţi poporului paie pentru a face cărămidă, ca până acum, să meargă ei să îşi adune paie.
8. Şi numărul de cărămizi, pe care l-au făcut până acum, să le impuneţi; nu scădeţi nimic din el, pentru că sunt leneşi; de aceea strigă, spunând: Lasă-ne să mergem şi să sacrificăm Dumnezeului nostru.
9. Îngreunaţi munca acestor oameni, ca ei să ostenească în ea; şi să nu dea atenţie la cuvinte deşarte.