17. Şi s-a întâmplat, când Faraon a lăsat poporul să plece, că Dumnezeu nu i-a condus pe calea ţării filistenilor, deşi aceea era aproape; fiindcă Dumnezeu a spus: Nu cumva să se întâmple ca poporul să se pocăiască văzând război şi să se întoarcă în Egipt;
18. Ci Dumnezeu a condus poporul pe calea pustiei Mării Roşii; şi copiii lui Israel au urcat înarmaţi din Egipt.
19. Şi Moise a luat oasele lui Iosif cu el, pentru că acesta luase jurământ copiilor lui Israel, spunând: Dumnezeu cu adevărat vă va vizita; şi veţi urca cu voi oasele mele de aici.
20. Şi au început călătoria lor de la Sucot şi au aşezat tabără în Etam, în marginea pustiei.