3. Fiindcă noi, care am crezut, intrăm în odihnă, cum a spus el: Aşa cum am jurat în furia mea, dacă vor intra în odihna mea; cu toate că faptele fuseseră terminate de la întemeierea lumii.
4. Fiindcă într-un loc oarecare a vorbit astfel despre ziua a şaptea: Şi Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările lui.
5. Şi în acest loc din nou: Dacă vor intra în odihna mea.
6. De aceea văzând aceasta, rămâne că unii trebuie să intre în ea, iar cei cărora le-a fost predicată întâi nu au intrat din cauza necredinţei.
7. Din nou, rânduieşte o zi anume, spunând în David: Astăzi, după atâta timp; cum se spune: Astăzi, dacă veţi auzi vocea lui, nu vă împietriţi inimile.
8. Căci dacă Isus le-ar fi dat odihnă, atunci nu ar mai fi vorbit el după aceea, despre o altă zi.
9. De aceea rămâne o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu.
10. Fiindcă cel ce a intrat în odihna lui, s-a şi oprit de la propriile lucrări, aşa cum Dumnezeu s-a oprit de la propriile lucrări.
11. Aşadar, să ne străduim să intrăm în acea odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după acelaşi exemplu al necredinţei.
12. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a măduvei şi este cel ce discerne gândurile şi intenţiile inimii.