6. Mai bine este o mână plină, cu linişte, decât amândouă mâinile pline, dar cu osteneală şi chinuire a duhului.
7. Atunci m-am întors şi am văzut deşertăciune sub soare.
8. Este unul singur şi nu este un al doilea; da, el nu are nici copil, nici frate, totuşi nu este sfârşit la toată munca lui, nici nu se satură ochiul lui cu bogăţii, nici nu spune: Pentru cine muncesc eu şi îmi văduvesc sufletul de bine? Aceasta este de asemenea deşertăciune, da, este osteneală grea.
9. Doi sunt mai buni decât unul, pentru că au o bună răsplată pentru munca lor.
10. Căci dacă ar cădea se ridică unul pe altul; dar vai celui ce este singur când cade, pentru că el nu are pe un altul să îl ridice.
11. Din nou, dacă doi se culcă împreună, le este cald; dar cum poate unul singur să se încălzească?
12. Şi dacă cineva îl învinge pe unul, doi i se vor împotrivi; şi o frânghie împletită în trei nu se rupe repede.