3. Da, mai bine decât amândoi este cel care încă nu este, care încă nu a văzut lucrarea rea făcută sub soare.
4. Din nou, am luat în considerare toată osteneala şi fiecare lucrare dreaptă, pentru aceasta un om este invidiat de aproapele său. Aceasta este de asemenea deşertăciune şi chinuire a duhului.
5. Prostul îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă propria carne.
6. Mai bine este o mână plină, cu linişte, decât amândouă mâinile pline, dar cu osteneală şi chinuire a duhului.
7. Atunci m-am întors şi am văzut deşertăciune sub soare.
8. Este unul singur şi nu este un al doilea; da, el nu are nici copil, nici frate, totuşi nu este sfârşit la toată munca lui, nici nu se satură ochiul lui cu bogăţii, nici nu spune: Pentru cine muncesc eu şi îmi văduvesc sufletul de bine? Aceasta este de asemenea deşertăciune, da, este osteneală grea.
9. Doi sunt mai buni decât unul, pentru că au o bună răsplată pentru munca lor.
10. Căci dacă ar cădea se ridică unul pe altul; dar vai celui ce este singur când cade, pentru că el nu are pe un altul să îl ridice.
11. Din nou, dacă doi se culcă împreună, le este cald; dar cum poate unul singur să se încălzească?
12. Şi dacă cineva îl învinge pe unul, doi i se vor împotrivi; şi o frânghie împletită în trei nu se rupe repede.