1. Am spus în inima mea: Du-te acum, te voi încerca cu veselie, de aceea bucură-te de plăcere; şi, iată, aceasta de asemenea este deşertăciune.
2. Am spus despre râs: Este nebun; şi despre veselie: Ce face aceasta?
3. Am căutat în inima mea să mă dedau vinului, totuşi deprinzându-mi inima cu înţelepciune; şi să apuc prostia, până voi vedea ce este acel bine pe care fiii oamenilor ar trebui să îl facă sub cer toate zilele vieţii lor.
4. Mi-am făcut lucrări mari, mi-am construit case, mi-am sădit vii,
5. Mi-am făcut grădini şi livezi şi am sădit în ele pomi de toate felurile de fructe;
6. Mi-am făcut iazuri de apă, ca să ud cu ele pădurea ce aduce pomi;
7. Am dobândit servitori şi servitoare şi mi s-au născut servitori în casă; de asemenea am avut mari turme de vite mari şi mici mai mult decât toţi cei ce au fost în Ierusalim înainte de mine;
8. Mi-am adunat de asemenea argint şi aur şi tezaurul special a împăraţilor şi a provinciilor; mi-am dobândit cântăreţi şi cântăreţe şi desfătările fiilor oamenilor, instrumente muzicale şi acelea de toate felurile.
9. Astfel am fost mare şi i-am întrecut pe toţi cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; de asemenea înţelepciunea mea a rămas cu mine.
10. Şi orice au dorit ochii mei nu le-am refuzat, nu mi-am oprit inima de la nicio bucurie; fiindcă inima mi s-a bucurat în toată munca mea; şi aceasta mi-a fost partea mea din toată munca.
11. Atunci m-am uitat la toate lucrările pe care mâinile mele le-au lucrat şi la osteneala cu care m-am ostenit ca să o fac, şi iată, totul era deşertăciune şi chinuire a duhului şi nu era niciun folos sub soare.
12. Şi m-am întors să privesc înţelepciunea şi nebunia şi prostia; căci ce poate face omul care vine după împărat? Chiar ceea ce s-a făcut deja.
13. Atunci am văzut că înţelepciunea întrece prostia, precum lumina întrece întunericul.