25. Astfel m-am prosternat înaintea Domnului patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, cum m-am prosternat prima dată, pentru că Domnul a spus că voieşte să vă nimicească.
26. M-am rugat de aceea Domnului şi am spus: Doamne Dumnezeule, nu nimici poporul tău şi moştenirea ta, pe care ai răscumpărat-o prin măreţia ta, pe care l-ai scos din Egipt cu mână tare.
27. Aminteşte-ţi de servitorii tăi, Avraam, Isaac şi Iacob; nu privi la încăpăţânarea acestui popor, nici la stricăciunea lui, nici la păcatul lui;
28. Ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să spună: Pentru că Domnul nu a fost în stare să îi ducă în ţara pe care le-a promis-o şi pentru că i-a urât, i-a scos ca să îi ucidă în pustiu.
29. Totuşi ei sunt poporul tău şi moştenirea ta, pe care ai scos-o prin puterea ta cea mare şi prin braţul tău cel întins.