7. Toţi preşedinţii împărăţiei, guvernatorii şi prinţii, sfătuitorii şi căpeteniile, s-au sfătuit împreună pentru a întemeia un edict împărătesc şi pentru a face o hotărâre fermă, ca oricine va face o cerere vreunui Dumnezeu sau om, pentru treizeci de zile, altuia decât ţie, împărate, să fie aruncat în groapa leilor.
8. Acum împărate, întemeiază hotărârea şi semnează înscrisul, ca să nu fie schimbat, conform legii mezilor şi perşilor, care nu se schimbă.
9. Astfel împăratul Darius a semnat scrierea şi hotărârea.
10. Şi când Daniel a cunoscut că înscrisul a fost semnat, a intrat în casa lui; şi ferestrele lui fiind deschise în camera lui spre Ierusalim, a îngenuncheat pe genunchii săi de trei ori pe zi şi s-a rugat şi a adus mulţumiri înaintea Dumnezeului său, cum a făcut mai înainte.
11. Atunci aceşti bărbaţi s-au adunat şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi făcând cerere înaintea Dumnezeului său.
12. Atunci s-au apropiat şi au vorbit înaintea împăratului referitor la hotărârea împăratului: Nu ai semnat o hotărâre, ca fiecare om care va face o cerere vreunui Dumnezeu sau om timp de treizeci de zile, altuia decât ţie, împărate, va fi aruncat în groapa leilor? Împăratul a răspuns şi a zis: Lucrul este adevărat, conform legii mezilor şi perşilor, care nu se schimbă.
13. Iar ei au răspuns şi au zis înaintea împăratului: Acel Daniel, care este dintre copiii captivităţii lui Iuda, nu te ia în considerare, împărate, nici hotărârea pe care ai semnat-o, ci îşi face cererea de trei ori pe zi.