1. I-a plăcut lui Darius să pună peste împărăţie o sută douăzeci de prinţi, care să fie peste întreaga împărăţie;
2. Şi peste aceştia, trei preşedinţi, dintre care Daniel era primul; ca prinţii să le dea socoteală, iar împăratul să nu aibă pagubă.
3. Atunci acest Daniel a fost preferat peste preşedinţi şi prinţi, deoarece un duh ales era în el; şi împăratul s-a gândit să îl pună peste întreg domeniul.
4. Atunci preşedinţii şi prinţii au căutat să găsească ocazie împotriva lui Daniel referitor la împărăţie; dar nu au putut afla nici ocazie, nici vină; întrucât era credincios, nu s-a aflat în el nici eroare nici greşeală.
5. Atunci aceşti oameni au spus: Nu vom găsi vreo ocazie împotriva acestui Daniel, decât dacă o găsim împotriva lui referitor la legea Dumnezeului său.