20. Copacul pe care l-ai văzut, care a crescut şi era tare, a cărui înălţime a atins cerul şi priveliştea lui tot pământul;
21. Ale cărui frunze erau frumoase şi rodul lui mult şi în el era mâncare pentru toţi; sub care fiarele câmpului au locuit şi pe ramurile căruia păsările cerului au avut locuinţa lor:
22. Acesta eşti tu, împărate, care ai crescut şi ai devenit tare, căci măreţia ta a crescut şi ajunge până la cer şi domnia ta până la marginea pământului.
23. Şi pentru că împăratul a văzut un paznic şi un sfânt coborând din cer şi spunând: Tăiaţi copacul şi distrugeţi-l; totuşi lăsaţi buturuga cu rădăcinile lui în pământ, chiar cu o legătură de fier şi aramă, în iarba moale a câmpului; şi să fie udat cu roua cerului şi să fie porţia lui cu fiarele câmpului, până când şapte timpuri vor trece peste el;
24. Aceasta este interpretarea, împărate şi acesta este hotărârea celui Preaînalt, care a venit peste domnul meu împăratul:
25. Te vor alunga dintre oameni şi locuinţa ta va fi cu fiarele câmpului şi te vor face să mănânci iarbă ca boii şi te vor uda cu roua cerului şi şapte timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaşte că cel Preaînalt domneşte în împărăţia oamenilor şi o dă oricui voieşte.
26. Şi pentru că au poruncit să lase buturuga cu rădăcinile copacului, împărăţia ta îţi va fi sigură, după ce vei fi cunoscut că cerurile domnesc.
27. De aceea, împărate, să îţi fie bine primit sfatul meu şi încetează păcatele tale, făcând dreptate; şi nelegiuirile tale, arătând milă celor săraci; poate va fi o lungire a liniştii tale.
28. Toate acestea au venit peste împăratul Nebucadneţar.
29. La sfârşitul a douăsprezece luni umbla prin palatul împărăţiei Babilonului.
30. Împăratul a vorbit şi a spus: Nu este acesta marele Babilon, pe care eu l-am construit pentru casa împărăţiei prin tăria puterii mele şi pentru onoarea maiestăţii mele?
31. În timp ce cuvântul era încă în gura împăratului, a căzut o voce din cer, spunând: Împărate Nebucadneţar, ţie ţi se spune: Împărăţia este îndepărtată de la tine.
32. Şi te vor alunga dintre oameni şi locuinţa ta va fi cu fiarele câmpului; te vor face să mănânci iarbă ca boii şi şapte timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaşte că cel Preaînalt domneşte în împărăţia oamenilor şi o dă oricui voieşte.
33. În acelaşi moment s-a împlinit aceasta peste Nebucadneţar şi a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii şi trupul lui a fost udat cu roua cerului, până când perii lui au crescut ca penele acvilelor şi unghiile lui ca ghearele păsărilor.
34. Şi la sfârşitul zilelor eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii spre cer şi înţelegerea mi s-a întors şi am binecuvântat pe cel Preaînalt şi l-am lăudat şi l-am onorat pe cel ce trăieşte pentru totdeauna, a cărui domnie este o domnie veşnică şi împărăţia lui este din generaţie în generaţie;
35. Şi toţi locuitorii pământului sunt consideraţi ca nimic; şi el face conform voii lui în oştirea cerului şi printre locuitorii pământului; şi nimeni nu poate opri mâna lui, sau să îi spună: Ce faci?
36. În acelaşi timp raţiunea mi s-a întors; şi pentru gloria împărăţiei mele, onoarea mea şi strălucirea mi s-au întors; şi sfătuitorii mei şi domnii mei m-au căutat; şi am fost întemeiat în împărăţia mea şi mi s-a adăugat o maiestate aleasă.
37. Acum eu Nebucadneţar laud şi înalţ şi onorez pe Împăratul cerului, ale cărui lucrări toate sunt adevăr şi căile lui judecată; şi pe cei ce umblă în mândrie este în stare să îi doboare.