14. Porumbiţa mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascunzătorile treptelor, lasă-mă să îţi văd înfăţişarea, lasă-mă să îţi aud vocea; căci vocea ta este dulce şi înfăţişarea ta este frumoasă.
15. Prindeţi-ne vulpile, vulpile mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare.
16. Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui; el paşte printre crini.
17. Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, întoarce-te preaiubitul meu şi fii ca o căprioară sau un căprior tânăr peste munţii Beterului.