7. Şi Saul avea o concubină, al cărei nume era Riţpa, fiica lui Aia; şi Iş-Boşet i-a spus lui Abner: Pentru ce ai intrat la concubina tatălui meu?
8. Atunci Abner s-a înfuriat foarte tare din cauza cuvintelor lui Iş-Boşet şi a spus: Sunt eu un cap de câine, eu, care împotriva lui Iuda, arăt bunătate în această zi casei lui Saul, tatăl tău, fraţilor săi şi prietenilor săi şi nu te-am dat în mâna lui David, ca să mă acuzi astăzi de o greşeală referitor la această femeie?
9. Astfel să facă Dumnezeu lui Abner şi încă mai mult dacă nu îi voi face, precum a jurat Domnul lui David;
10. De a muta împărăţia de la casa lui Saul şi de a întemeia tronul lui David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba.
11. Iar Iş-Boşet nu i-a putut răspunde lui Abner niciun cuvânt înapoi, deoarece se temea de el.
12. Şi Abner a trimis mesageri la David din partea lui, spunând: A cui este ţara? Spunând de asemenea: Fă o alianţa cu mine şi, iată, mâna mea va fi cu tine, pentru a-ţi aduce tot Israelul la tine.
13. Iar el a spus: Bine, voi face alianţă cu tine; dar un singur lucru cer de la tine, şi acesta este: Să nu îmi vezi faţa, decât dacă îmi aduci întâi pe Mical, fiica lui Saul, când vii să îmi vezi faţa.
14. Şi David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, spunând: Dă-mi pe soţia mea Mical, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuţuri ale filistenilor.
15. Şi Iş-Boşet a trimis şi a luat-o de la soţul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiş.
16. Şi soţul ei a mers cu ea plângând în urma ei până la Bahurim. Atunci Abner i-a spus: Du-te, întoarce-te. Şi el s-a întors.
17. Şi Abner a avut un cuvânt cu bătrânii lui Israel, spunând: Aţi căutat în trecut ca David să fie împărat peste voi;
18. De aceea acum faceţi aceasta, pentru că Domnul a vorbit despre David, spunând: Prin mâna servitorului meu David, voi salva pe poporul meu Israel din mâna filistenilor şi din mâna tuturor duşmanilor săi.
19. Şi Abner a vorbit de asemenea în urechile lui Beniamin; şi Abner a mers de asemenea să vorbească în urechile lui David la Hebron tot ce părea bun lui Israel şi ce părea bun întregii case a lui Beniamin.
20. Astfel, Abner a venit la David la Hebron şi douăzeci de bărbaţi cu el. Şi David i-a făcut lui Abner şi oamenilor care erau cu el un ospăţ.
21. Şi Abner i-a spus lui David: Mă voi ridica şi voi merge şi voi aduna tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca ei să facă alianţă cu tine şi ca tu să domneşti peste tot ce doreşte inima ta. Şi David l-a trimis pe Abner; şi el a mers în pace.
22. Şi, iată, servitorii lui David şi Ioab s-au întors de la urmărirea unei cete înarmate şi au adus o mare pradă cu ei; iar Abner nu era cu David în Hebron, pentru că îl trimisese şi el plecase în pace.