24. Atunci Ioab a intrat la împărat şi a spus: Ce ai făcut? Iată, Abner a venit la tine, de ce l-ai trimis şi el a plecat?
25. Tu îl cunoşti pe Abner, fiul lui Ner, că a venit să te înşele şi să cunoască ieşirea şi intrarea ta şi să cunoască tot ceea ce faci.
26. Şi după ce Ioab a ieşit de la David, a trimis mesageri după Abner, care l-au adus înapoi de la fântâna Sira; dar David nu ştia aceasta.
27. Şi când Abner s-a întors la Hebron, Ioab l-a luat deoparte la poartă pentru a-i vorbi în ascuns, şi acolo l-a lovit sub a cincea coastă, încât el a murit, pentru sângele lui Asael, fratele său.
28. Şi după aceasta, când David a auzit, a spus: Eu şi împărăţia mea suntem nevinovaţi înaintea Domnului pentru totdeauna de sângele lui Abner, fiul lui Ner;
29. Acesta să cadă pe capul lui Ioab şi al întregii case a tatălui său; şi să nu lipsească din casa lui Ioab vreunul care are o scurgere, sau care este un lepros, sau care se sprijină în toiag, sau care cade prin sabie, sau care este lipsit de pâine.
30. Astfel Ioab şi Abişai, fratele său, au ucis pe Abner, deoarece el ucisese pe fratele lor, Asael, la Gabaon în bătălie.
31. Şi David i-a spus lui Ioab şi întregului popor care era cu el: Rupeţi-vă hainele şi încingeţi-vă cu pânză de sac şi jeliţi înaintea lui Abner. Şi împăratul David însuşi urma sicriul.
32. Şi l-au îngropat pe Abner în Hebron; şi împăratul şi-a ridicat vocea şi a plâns la mormântul lui Abner; şi tot poporul a plâns.
33. Şi împăratul a plâns pentru Abner şi a spus: A murit Abner precum moare un prost?
34. Mâinile tale nu erau legate, nici picioarele tale puse în cătuşe; precum cade un om înaintea oamenilor stricaţi, astfel ai căzut tu. Şi tot poporul a plâns din nou pentru el.
35. Şi când tot poporul a venit să îl facă pe David să mănânce mâncare pe când era încă ziuă, David a jurat, spunând: Astfel să îmi facă Dumnezeu şi încă mai mult, dacă voi gusta pâine sau orice altceva, până când soarele apune.