12. Voi sunteţi fraţii mei, voi sunteţi oasele mele şi carnea mea; pentru ce atunci sunteţi cei din urmă ca să aduceţi înapoi pe împărat?
13. Şi spuneţi lui Amasa: Nu eşti tu din osul meu şi din carnea mea? Astfel să îmi facă Dumnezeu şi încă mai mult, dacă nu vei fi căpetenia oştirii înaintea mea continuu, în locul lui Ioab.
14. Şi el a aplecat inima tuturor bărbaţilor lui Iuda, chiar ca pe inima unui singur om, astfel încât au trimis acest cuvânt la împărat: Întoarce-te tu şi toţi servitorii tăi.
15. Astfel împăratul s-a întors şi a venit la Iordan. Şi Iuda a venit la Ghilgal, pentru a merge să îl întâmpine pe împărat şi să îl conducă pe împărat peste Iordan.
16. Şi Şimei, fiul lui Ghera, un beniamit, care era din Bahurim, s-a grăbit şi a coborât cu bărbaţii lui Iuda să îl întâlnească pe împăratul David.
17. Şi acolo erau o mie de oameni din Beniamin cu el şi Ţiba, servitorul casei lui Saul, şi cei cincisprezece fii ai lui şi cei douăzeci de servitori ai lui cu el; şi au trecut Iordanul înaintea împăratului.
18. Şi a trecut un bac ca să treacă dincolo casa împăratului şi să facă ce i se părea bine. Şi Şimei, fiul lui Ghera, a căzut înaintea împăratului, pe când el trecea Iordanul.
19. Şi a spus împăratului: Să nu îmi impute nelegiuire domnul meu, nici să nu îţi aminteşti ceea ce servitorul tău a făcut cu strâmbătate în acea zi când a ieşit domnul meu împăratul din Ierusalim; ca împăratul să pună aceasta la inimă.
20. Pentru că servitorul tău ştie că eu am păcătuit; de aceea, iată, am venit cel dintâi în această zi din toată casa lui Iosif pentru a coborî să îl întâmpin pe domnul meu, împăratul.
21. Dar Abişai, fiul Ţeruiei, a răspuns şi a zis: Să nu fie Şimei dat la moarte pentru aceasta, deoarece a blestemat pe unsul Domnului?
22. Şi David a spus: Ce am eu a face cu voi, fii ai Ţeruiei, ca în această zi să îmi fiţi potrivnici? Să fie dat cineva la moarte în această zi în Israel? Oare nu ştiu eu că sunt astăzi împărat peste Israel?
23. De aceea împăratul i-a spus lui Şimei: Nu vei muri. Şi împăratul i-a jurat.
24. Şi Mefiboşet, fiul lui Saul, a coborât să îl întâlnească pe împărat şi nu îşi îngrijise picioarele, nici nu îşi pregătise barba, nici nu îşi spălase hainele, din ziua în care împăratul plecase până în ziua când s-a întors în pace.
25. Şi s-a întâmplat, după ce a venit la Ierusalim să îl întâlnească pe împărat, că împăratul i-a spus: Pentru ce nu ai mers cu mine, Mefiboşet?
26. Şi el a răspuns: Domnul meu, o împărate, servitorul meu m-a înşelat; fiindcă servitorul tău a spus: îmi voi înşeua un măgar, ca să călăresc pe el şi să merg la împărat, pentru că servitorul tău este şchiop.
27. Şi el a defăimat pe servitorul tău înaintea domnului meu împăratul; dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu; fă de aceea ce este bine în ochii tăi.
28. Pentru că toţi ai casei tatălui meu nu erau decât oameni morţi înaintea domnului meu, împăratul; totuşi tu ai pus pe servitorul tău printre cei care mănâncă la masa ta. Ce drept mai am eu să mai strig către împăratul?
29. Şi împăratul i-a spus: De ce mai vorbeşti încă de lucrurile tale? Eu am spus: Tu şi Ţiba împărţiţi câmpul.
30. Şi Mefiboşet a spus împăratului: Da, să ia el totul, pentru că domnul meu împăratul a venit în pace în casa lui.