3. Şi Absalom îi spunea: Vezi, cauzele tale sunt bune şi drepte, dar nu este nimeni trimis de la împărat să te asculte.
4. Absalom mai spunea: O, de aş fi rânduit judecător în ţară, ca orice om care are vreo plângere sau cauză să vină la mine şi să îi fac dreptate!
5. Şi a fost astfel: că atunci când vreun om se apropia de el să i se plece, el îşi întindea mâna şi îl apuca şi îl săruta.
6. Şi astfel făcea Absalom la tot Israelul care venea la împărat pentru judecată; astfel Absalom a furat inimile bărbaţilor lui Israel.
7. Şi s-a întâmplat după patruzeci de ani, că Absalom a spus împăratului: Te rog, lasă-mă să merg şi să îmi împlinesc promisiunea, pe care am făcut-o Domnului, la Hebron.
8. Pentru că servitorul tău a făcut o promisiune în timp ce locuiam la Gheşur, în Siria, spunând: Dacă Domnul mă va aduce din nou la Ierusalim, atunci voi servi Domnului.
9. Şi împăratul i-a spus: Du-te în pace. Astfel el s-a ridicat şi a mers la Hebron.
10. Dar Absalom a trimis spioni în toate triburile lui Israel, spunând: Imediat ce auziţi sunetul trâmbiţei, atunci să spuneţi: Absalom domneşte în Hebron.
11. Şi cu Absalom au mers două sute de oameni chemaţi din Ierusalim; şi ei mergeau în simplitatea lor şi nu ştiau nimic.
12. Şi Absalom a trimis după Ahitofel ghilonitul, sfătuitorul lui David, din cetatea sa, din Ghilo, în timp ce oferea sacrificii. Şi uneltirea era puternică, pentru că poporul se înmulţea continuu lângă Absalom.
13. Şi a venit un mesager la David, spunând: Inimile bărbaţilor lui Israel sunt după Absalom.
14. Şi David a spus tuturor servitorilor săi, care erau cu el în Ierusalim: Ridicaţi-vă şi să fugim, pentru că altfel nu vom scăpa de Absalom; grăbiţi-vă să plecăm, ca nu cumva dintr-o dată să ne ajungă şi să aducă răul peste noi şi să lovească cetatea cu ascuţişul sabiei.