3. Şi Absalom îi spunea: Vezi, cauzele tale sunt bune şi drepte, dar nu este nimeni trimis de la împărat să te asculte.
4. Absalom mai spunea: O, de aş fi rânduit judecător în ţară, ca orice om care are vreo plângere sau cauză să vină la mine şi să îi fac dreptate!
5. Şi a fost astfel: că atunci când vreun om se apropia de el să i se plece, el îşi întindea mâna şi îl apuca şi îl săruta.
6. Şi astfel făcea Absalom la tot Israelul care venea la împărat pentru judecată; astfel Absalom a furat inimile bărbaţilor lui Israel.
7. Şi s-a întâmplat după patruzeci de ani, că Absalom a spus împăratului: Te rog, lasă-mă să merg şi să îmi împlinesc promisiunea, pe care am făcut-o Domnului, la Hebron.
8. Pentru că servitorul tău a făcut o promisiune în timp ce locuiam la Gheşur, în Siria, spunând: Dacă Domnul mă va aduce din nou la Ierusalim, atunci voi servi Domnului.
9. Şi împăratul i-a spus: Du-te în pace. Astfel el s-a ridicat şi a mers la Hebron.
10. Dar Absalom a trimis spioni în toate triburile lui Israel, spunând: Imediat ce auziţi sunetul trâmbiţei, atunci să spuneţi: Absalom domneşte în Hebron.
11. Şi cu Absalom au mers două sute de oameni chemaţi din Ierusalim; şi ei mergeau în simplitatea lor şi nu ştiau nimic.