19. Dar când David a văzut că servitorii săi şopteau, David a priceput că pruncul era mort; de aceea David a spus servitorilor săi: Este pruncul mort? Şi ei au spus: Este mort.
20. Atunci David s-a ridicat de la pământ şi s-a spălat şi s-a uns şi şi-a schimbat hainele şi a intrat în casa Domnului şi s-a închinat; apoi a venit acasă; şi după ce a cerut, i-au pus pâine înainte şi a mâncat.
21. Atunci servitorii săi i-au spus: Ce este acest lucru pe care l-ai făcut? Tu ai postit şi ai plâns pentru prunc în timp ce era în viaţă; dar acum când pruncul este mort, te-ai ridicat şi ai mâncat pâine?
22. Şi el a spus: În timp ce pruncul era încă în viaţă, am postit şi am plâns, fiindcă am spus: Cine poate spune dacă Dumnezeu nu îmi va arăta bunătate, ca să trăiască pruncul?
23. Dar acum el este mort, pentru ce să postesc? Pot să îl aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.
24. Şi David a mângâiat-o pe Bat-Şeba, soţia sa, şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea; şi ea a născut un fiu şi el i-a pus numele Solomon; şi Domnul l-a iubit.
25. Şi a trimis prin mâna profetului Natan; şi el i-a pus numele Iedidia, datorită Domnului.
26. Şi Ioab a luptat împotriva Rabei copiilor lui Amon şi a luat cetatea împărătească.
27. Şi Ioab a trimis mesageri la David şi a spus: Am luptat împotriva Rabei şi am luat cetatea apelor.
28. De aceea acum, adună restul poporului şi aşază tabăra împotriva cetăţii şi ia-o, ca nu cumva să iau eu cetatea şi să fie numită după numele meu.
29. Şi David a adunat tot poporul şi a mers la Raba şi a luptat împotriva ei şi a luat-o.
30. Şi a luat coroana împăratului lor de pe capul său, greutatea acesteia era de un talant de aur, cu pietre preţioase; şi a fost pusă pe capul lui David. Şi a scos foarte multă pradă din cetate.