14. Dar pentru că prin această faptă ai dat mare ocazie duşmanilor Domnului să blesteme, de asemenea pruncul care ţi s-a născut va muri negreşit.
15. Şi Natan a plecat acasă. Şi Domnul a lovit pruncul pe care soţia lui Urie i-l născuse lui David şi a fost foarte bolnav.
16. Şi David l-a implorat pe Dumnezeu pentru prunc; şi David a postit şi a intrat şi a stat întins toată noaptea pe pământ.
17. Şi bătrânii casei lui s-au ridicat şi au intrat la el, pentru a-l ridica de la pământ; dar el a refuzat şi nici nu a mâncat pâine cu ei.
18. Şi s-a întâmplat, în a şaptea zi, că pruncul a murit. Şi servitorii lui David s-au temut să îi spună că pruncul era mort, pentru că au spus: Iată, în timp ce pruncul încă trăia, i-am vorbit şi a refuzat să dea ascultare vocii noastre; cât se va chinui, dacă îi spunem că pruncul este mort?
19. Dar când David a văzut că servitorii săi şopteau, David a priceput că pruncul era mort; de aceea David a spus servitorilor săi: Este pruncul mort? Şi ei au spus: Este mort.
20. Atunci David s-a ridicat de la pământ şi s-a spălat şi s-a uns şi şi-a schimbat hainele şi a intrat în casa Domnului şi s-a închinat; apoi a venit acasă; şi după ce a cerut, i-au pus pâine înainte şi a mâncat.
21. Atunci servitorii săi i-au spus: Ce este acest lucru pe care l-ai făcut? Tu ai postit şi ai plâns pentru prunc în timp ce era în viaţă; dar acum când pruncul este mort, te-ai ridicat şi ai mâncat pâine?
22. Şi el a spus: În timp ce pruncul era încă în viaţă, am postit şi am plâns, fiindcă am spus: Cine poate spune dacă Dumnezeu nu îmi va arăta bunătate, ca să trăiască pruncul?
23. Dar acum el este mort, pentru ce să postesc? Pot să îl aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.