1. Dar vă facem cunoscut, fraţilor, despre harul lui Dumnezeu, dăruit bisericilor Macedoniei;
2. Că, într-o mare încercare a necazului, abundenţa bucuriei lor şi adânca sărăcie a lor au abundat spre bogăţiile generozităţii lor.
3. Căci conform puterii lor, aduc eu mărturie, şi peste puterea lor au dat de bună voie;
4. Rugându-ne cu multă insistenţă să primim noi darul şi să luăm asupra noastră părtăşia servirii pentru sfinţi.
5. Şi aceasta au făcut, nu cum am sperat, ci întâi s-au dat pe ei înşişi Domnului şi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
6. Încât am îndemnat pe Titus, ca aşa cum a început, aşa să şi împlinească în voi acelaşi har.
7. De aceea aşa cum abundaţi în toate, în credinţă şi cuvântare şi cunoaştere şi în orice sârguinţă şi în dragostea voastră faţă de noi, vedeţi ca şi în acest har să abundaţi.
8. Vorbesc nu printr-o poruncă, ci din cauza sârguinţei altora, şi să încerc sinceritatea dragostei voastre.