27. Şi acum, această binecuvântare pe care a adus-o roaba ta domnului meu, să fie dată tinerilor care urmează pe domnul meu.
28. Te rog, iartă fărădelegea roabei tale, pentru că Domnul va face într-adevăr domnului meu o casă sigură, deoarece domnul meu luptă bătăliile Domnului şi rău nu s-a găsit în tine în toate zilele tale.
29. Totuşi un om se ridică să te urmărească şi să caute sufletul tău; dar sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul vieţii cu Domnul Dumnezeul tău; şi el va arunca sufletele duşmanilor tăi, ca din mijlocul unei praştii.
30. Şi se va întâmpla, când Domnul va fi făcut domnului meu conform cu tot binele pe care l-a vorbit referitor la tine şi te va fi rânduit conducător peste Israel,
31. Că aceasta nu va fi o mâhnire pentru tine, nici poticnire a inimii pentru domnul meu, fie că ai vărsat sânge fără motiv sau că domnul meu s-a răzbunat el însuşi, dar când Domnul se va purta bine cu domnul meu, atunci să îţi aminteşti de roaba ta.
32. Şi David i-a spus lui Abigail: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis în această zi să mă întâlneşti;
33. Şi binecuvântat fie sfatul tău şi binecuvântată fii tu, care m-ai oprit în această zi de a ajunge la vărsare de sânge şi de la a mă răzbuna cu propria mea mână.
34. Căci, într-adevăr, precum Domnul Dumnezeul lui Israel trăieşte, care m-a oprit de la a te vătăma, dacă nu te-ai fi grăbit şi nu ai fi venit să mă întâlneşti, cu siguranţă nu i-ar fi rămas lui Nabal până la lumina dimineţii vreunul care urinează la perete.
35. Astfel David a primit din mâna ei ceea ce îi adusese şi i-a spus: Urcă-te în pace la casa ta; vezi, am dat ascultare vocii tale şi te-am primit.