23. Şi când Abigail l-a văzut pe David, s-a grăbit şi a sărit jos de pe măgar şi a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a plecat până la pământ.
24. Şi a căzut la picioarele lui şi a spus: Asupra mea, domnul meu, asupra mea să fie această nelegiuire; şi să vorbească, te rog, roaba ta în auzul tău şi ascultă cuvintele roabei tale.
25. Să nu iei aminte domnul meu, te rog, la acest om al lui Belial, adică la Nabal, pentru că precum îi este numele, tot astfel este şi el; Nabal este numele lui şi prostie este în el; dar eu, roaba ta, nu am văzut pe tinerii domnului meu, pe care i-ai trimis.
26. De aceea acum, domnul meu, precum Domnul trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, văzând că Domnul te-a oprit să ajungi să verşi sânge şi să te răzbuni cu propria ta mână, acum, să fie duşmanii tăi şi cei care caută să facă rău domnului meu, ca Nabal.
27. Şi acum, această binecuvântare pe care a adus-o roaba ta domnului meu, să fie dată tinerilor care urmează pe domnul meu.
28. Te rog, iartă fărădelegea roabei tale, pentru că Domnul va face într-adevăr domnului meu o casă sigură, deoarece domnul meu luptă bătăliile Domnului şi rău nu s-a găsit în tine în toate zilele tale.
29. Totuşi un om se ridică să te urmărească şi să caute sufletul tău; dar sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul vieţii cu Domnul Dumnezeul tău; şi el va arunca sufletele duşmanilor tăi, ca din mijlocul unei praştii.
30. Şi se va întâmpla, când Domnul va fi făcut domnului meu conform cu tot binele pe care l-a vorbit referitor la tine şi te va fi rânduit conducător peste Israel,
31. Că aceasta nu va fi o mâhnire pentru tine, nici poticnire a inimii pentru domnul meu, fie că ai vărsat sânge fără motiv sau că domnul meu s-a răzbunat el însuşi, dar când Domnul se va purta bine cu domnul meu, atunci să îţi aminteşti de roaba ta.
32. Şi David i-a spus lui Abigail: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis în această zi să mă întâlneşti;
33. Şi binecuvântat fie sfatul tău şi binecuvântată fii tu, care m-ai oprit în această zi de a ajunge la vărsare de sânge şi de la a mă răzbuna cu propria mea mână.
34. Căci, într-adevăr, precum Domnul Dumnezeul lui Israel trăieşte, care m-a oprit de la a te vătăma, dacă nu te-ai fi grăbit şi nu ai fi venit să mă întâlneşti, cu siguranţă nu i-ar fi rămas lui Nabal până la lumina dimineţii vreunul care urinează la perete.
35. Astfel David a primit din mâna ei ceea ce îi adusese şi i-a spus: Urcă-te în pace la casa ta; vezi, am dat ascultare vocii tale şi te-am primit.
36. Şi Abigail a venit la Nabal; şi, iată, el ţinea un ospăţ în casa lui, ca ospăţul unui împărat; şi inima lui Nabal era veselă, pentru că era foarte beat; de aceea ea nu i-a spus nimic, mic sau mare, până la lumina dimineţii.
37. Dar s-a întâmplat dimineaţa, când vinul ieşise din Nabal şi soţia sa i-a spus toate aceste lucruri, că inima lui a murit în el şi el a devenit ca o piatră.
38. Şi s-a întâmplat cam după zece zile, că Domnul l-a lovit pe Nabal încât el a murit.
39. Şi când David a auzit că Nabal a murit, a spus: Binecuvântat fie Domnul, care a pledat în cauza ocării mele din mâna lui Nabal şi care a oprit pe servitorul său de la rău; fiindcă Domnul a întors stricăciunea lui Nabal asupra capului său. Şi David a trimis şi a vorbit îndeaproape cu Abigail, pentru a o lua de soţie.