13. Şi David a spus oamenilor săi: Încingeţi-vă fiecare sabia. Şi şi-au încins fiecare sabia; şi David de asemenea şi-a încins sabia; şi s-au urcat după David cam patru sute de bărbaţi; iar două sute au rămas lângă lucruri.
14. Dar unul dintre tineri i-a spus lui Abigail, soţia lui Nabal, spunând: Iată, David a trimis mesageri din pustiu ca să salute pe stăpânul nostru; şi el i-a batjocorit.
15. Dar oamenii au fost foarte buni cu noi şi nu am fost vătămaţi, nici nu ne-a lipsit vreun lucru, cât timp am umblat cu ei, când eram în câmpii;
16. Ei ne-au fost un zid deopotrivă noaptea şi ziua, tot timpul cât am fost cu ei păzind oile.
17. De aceea acum, să ştii şi să iei aminte la ce doreşti să faci, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru şi împotriva întregii lui case, pentru că el este într-atât un fiu al lui Belial, încât nimeni nu poate vorbi cu el.
18. Atunci Abigail s-a grăbit şi a luat două sute de pâini şi două burdufuri cu vin şi cinci oi gata pregătite şi cinci măsuri de grâne prăjite şi o sută de ciorchini de stafide şi două sute de turte de smochine şi le-a pus pe măgari.
19. Şi a spus servitorilor ei: Mergeţi înaintea mea; iată, eu vin după voi. Dar nu i-a spus soţului ei, Nabal.
20. Şi a fost astfel, pe când călărea pe măgar, a coborât pe partea ascunsă a dealului şi, iată, David şi oamenii săi coborau spre ea; şi ea i-a întâlnit.
21. Şi David spusese: Într-adevăr în zadar am păzit tot ce avea acesta în pustiu, astfel încât nimic nu s-a pierdut din tot ce îi aparţinea; şi el mi-a răsplătit rău pentru bine.
22. Astfel şi chiar mai mult să facă Dumnezeu duşmanilor lui David, dacă voi lăsa din tot ce îi aparţine până la lumina dimineţii pe vreunul care urinează la perete.
23. Şi când Abigail l-a văzut pe David, s-a grăbit şi a sărit jos de pe măgar şi a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a plecat până la pământ.
24. Şi a căzut la picioarele lui şi a spus: Asupra mea, domnul meu, asupra mea să fie această nelegiuire; şi să vorbească, te rog, roaba ta în auzul tău şi ascultă cuvintele roabei tale.
25. Să nu iei aminte domnul meu, te rog, la acest om al lui Belial, adică la Nabal, pentru că precum îi este numele, tot astfel este şi el; Nabal este numele lui şi prostie este în el; dar eu, roaba ta, nu am văzut pe tinerii domnului meu, pe care i-ai trimis.
26. De aceea acum, domnul meu, precum Domnul trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, văzând că Domnul te-a oprit să ajungi să verşi sânge şi să te răzbuni cu propria ta mână, acum, să fie duşmanii tăi şi cei care caută să facă rău domnului meu, ca Nabal.
27. Şi acum, această binecuvântare pe care a adus-o roaba ta domnului meu, să fie dată tinerilor care urmează pe domnul meu.
28. Te rog, iartă fărădelegea roabei tale, pentru că Domnul va face într-adevăr domnului meu o casă sigură, deoarece domnul meu luptă bătăliile Domnului şi rău nu s-a găsit în tine în toate zilele tale.
29. Totuşi un om se ridică să te urmărească şi să caute sufletul tău; dar sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul vieţii cu Domnul Dumnezeul tău; şi el va arunca sufletele duşmanilor tăi, ca din mijlocul unei praştii.
30. Şi se va întâmpla, când Domnul va fi făcut domnului meu conform cu tot binele pe care l-a vorbit referitor la tine şi te va fi rânduit conducător peste Israel,
31. Că aceasta nu va fi o mâhnire pentru tine, nici poticnire a inimii pentru domnul meu, fie că ai vărsat sânge fără motiv sau că domnul meu s-a răzbunat el însuşi, dar când Domnul se va purta bine cu domnul meu, atunci să îţi aminteşti de roaba ta.
32. Şi David i-a spus lui Abigail: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis în această zi să mă întâlneşti;