8. Şi Saul s-a înfuriat foarte tare şi această spusă nu i-a plăcut, şi a spus: I-au atribuit lui David zeci de mii şi mie mi-au atribuit numai mii; şi ce mai poate avea, decât împărăţia?
9. Şi Saul a privit cu ochi răi pe David începând din acea zi.
10. Şi s-a întâmplat, a doua zi, că un duh rău de la Dumnezeu a venit peste Saul şi el profeţea în mijlocul casei sale; şi David cânta cu mâna sa, precum alte dăţi; şi Saul avea o suliţă în mână.
11. Şi Saul a aruncat suliţa, pentru că a spus: Voi pironi pe David chiar de perete. Şi David s-a ferit dinaintea lui de două ori.
12. Şi Saul s-a temut de David, pentru că Domnul era cu el şi se depărtase de Saul.
13. De aceea Saul l-a îndepărtat de la el şi l-a făcut căpetenia sa peste o mie; şi el a ieşit şi a intrat înaintea poporului.
14. Şi David s-a purtat cu înţelepciune în toate căile sale; şi Domnul era cu el.
15. De aceea când Saul a văzut că se purta foarte înţelept, s-a temut de el.
16. Dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra înaintea lor.
17. Şi Saul i-a spus lui David: Iată, pe Merab, fiica mea cea mai mare; pe ea ţi-o voi da de soţie; numai fii viteaz pentru mine şi luptă bătăliile Domnului. Fiindcă Saul spunea: Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.