1. Şi s-a întâmplat, după ce a terminat el de vorbit lui Saul, că sufletul lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul său.
2. Şi Saul l-a luat în acea zi şi nu l-a mai lăsat să meargă acasă la casa tatălui său.
3. Atunci Ionatan şi David au făcut un legământ, pentru că îl iubea ca pe sufletul său.
4. Şi Ionatan şi-a dezbrăcat roba care era pe el şi i-a dat-o lui David, şi hainele sale, până şi sabia sa şi arcul său şi brâul său.
5. Şi David ieşea oriunde îl trimitea Saul şi se purta cu înţelepciune; şi Saul l-a pus peste bărbaţii de război şi era bine primit înaintea ochilor întregului popor şi de asemenea înaintea ochilor servitorilor lui Saul.
6. Şi s-a întâmplat, pe când veneau ei, când se întorcea David de la măcelul filisteanului, că femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel cântând şi dansând, ca să îl întâlnească pe împăratul Saul cu tamburine, cu bucurie şi cu instrumente muzicale.
7. Şi femeile îşi răspundeau una alteia cântând şi zicând: Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii.
8. Şi Saul s-a înfuriat foarte tare şi această spusă nu i-a plăcut, şi a spus: I-au atribuit lui David zeci de mii şi mie mi-au atribuit numai mii; şi ce mai poate avea, decât împărăţia?
9. Şi Saul a privit cu ochi răi pe David începând din acea zi.
10. Şi s-a întâmplat, a doua zi, că un duh rău de la Dumnezeu a venit peste Saul şi el profeţea în mijlocul casei sale; şi David cânta cu mâna sa, precum alte dăţi; şi Saul avea o suliţă în mână.
11. Şi Saul a aruncat suliţa, pentru că a spus: Voi pironi pe David chiar de perete. Şi David s-a ferit dinaintea lui de două ori.
12. Şi Saul s-a temut de David, pentru că Domnul era cu el şi se depărtase de Saul.
13. De aceea Saul l-a îndepărtat de la el şi l-a făcut căpetenia sa peste o mie; şi el a ieşit şi a intrat înaintea poporului.
14. Şi David s-a purtat cu înţelepciune în toate căile sale; şi Domnul era cu el.
15. De aceea când Saul a văzut că se purta foarte înţelept, s-a temut de el.
16. Dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra înaintea lor.
17. Şi Saul i-a spus lui David: Iată, pe Merab, fiica mea cea mai mare; pe ea ţi-o voi da de soţie; numai fii viteaz pentru mine şi luptă bătăliile Domnului. Fiindcă Saul spunea: Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.
18. Şi David i-a spus lui Saul: Cine sunt eu? Şi ce este viaţa mea, sau familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginere împăratului?
19. Dar s-a întâmplat la timpul când Merab, fiica lui Saul, trebuia să fie dată lui David, că ea a fost dată lui Adriel din Mehola de soţie.
20. Şi Mical, fiica lui Saul, îl iubea pe David; şi i-au spus lui Saul şi lucrul acesta i-a plăcut.